Încă una dedicată colegilor de breaslă. Unui coleg pe care-l citesc sistematic, deşi uneori doar pe jumătate (sau chiar un sfert) din cauza postărilor lungi şi epuizante. Există şi situaţii (în ultimul timp tot mai multe) în care nu-i citesc postările, deoarece sunt plasate la categoria Leuca de plumb (Pamflete) – într-adevăr, după cum v-aţi dat bine seama, este vorba despre Traian Vasilcău, sau, pur şi simplu, Traianus – şi nu de aia că nu-mi plac pamfletele sau că n-am un simţ al umorului, ci din motivul abundenţei (vezi imaginea).
Pamfletul este (conform DEX-ului) o specie literară (în versuri sau în proză) cu caracter satiric, în care scriitorul înfierează anumite tare morale, concepții politice, aspecte negative ale realității sociale, trăsături de caracter ale unei persoane etc.
Pentru mine pamfletul e o chestie care te plasează la umbra unui scut mare în caz de replică. Da, în Republica Moldova replicile pot fi şi altfel decât verbale, dar asta nu înseamnă că trebuie s-o faci pe broasca ţestoasă sau, chiar mai rău, pe struţul.
Nu insinuez că dl. Vasilcău ar fi un laş (nu-l cunosc decât din scrierile sale), dar cert e că nici mare îndrăzneţ nu e, mai ales că mereu se simte şantajat şi ameninţat (cu moartea).
În loc de concluzie, aş vrea să punctez că, atunci când promovezi sinceritatea, este nevoie de mare curaj, iar toată atitudinea ta, fie ea şi scrisă, trebuie s-o plasezi în cel mai veritabil mod şi la cel mai real standard.
P.S. Republica Moldova are nevoie de cât mai puţine pamflete...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu