Demisia şefilor pensionari !!!

     Doi pensionari, prieteni vechi, se regăsesc pe o terasă, la o “bericică” rece:

- Cum te descurci cu pensia?

- Nu prea bine, dar mai şi lucrez!

- Unde?

- Joc în filme erotice pentru bătrâni.

- Şi cum te descurci la scenele alea… tari? Mai poţi?

- Aaa, nu, prietene, acolo avem cascadori!… 

     Mă întreb de ceva vreme cât o să-i mai suport pe şefii ăştia de 60-80 ani, pensionari cu acte în regulă, evident cu pensie, salariu (poate două), sporuri şi alte premii. Oare e ceva normal ca tinerii specialişti, cu domiciliu pe la gazdă, cu un salariu mizer, cu premii reduse sau anulate, fără vechime în muncă, să-i ţină în cârcă pe aceşti depăşiţi? Depăşiţi de starea actuală de lucruri, mancurtizaţi cu vechea doctrină sovietică, asiguraţi cu hruşcioviste sau brejneviste, căliţi şi antrenaţi de pseudo-valoarea nomenclaturistă.

     Mesajul meu pentru toţi tinerii, care trec prin situaţii similare, este să vină cu propuneri, sugestii, idei, etc. pentru a înainta un manifest, o rezoluţie guvernării vizavi de şefia pensionarilor. Căci, la urma urmei, lucrează nene, fă-ţi datoria de profesor, cercetător, medic etc., dar treaba manageriatului las-o în grija unuia mai tânăr. 

     În loc de concluzie, tradiţionala epigramă:

                  Aşa suntem noi ăştia tineri

                 Nici morali, nici ordinari,

                 Capul ni se bagă-n umeri

                 De la şefi pensionari !!!

P.S. Dragi prieteni, trimiteţi-mi nume de pensionari-şefi de la instituţiile în care activaţi...  

Gândesc, deci... sunt sărac !!!

   Ştiţi care-i culmea gândului ?
Să cazi pe gânduri şi să-ţi spargi capul !

      De la o notă umoristică se trecem spre una serioasă, de fapt chiar drastică. N-o să vorbesc azi despre politicieni, businessmani, funcţionari publici, judecători etc., ci despre simplii contribuabili ai statului – bugetarii. Şi, restrângându-mi arealul, voi localiza domeniul educaţiei, ştiinţei şi al culturii.
      De profesie sunt avocat, dar de câţiva ani sunt implicat în mediul educaţional şi ştiinţific. E jale oameni buni, e mare jale în aceste medii, şi nu doar în raport cu Guvernul (inclusiv ministerele corespunzătoare), Parlamentul şi alte autorităţi centrale sau locale, dar şi în raport cu propria administraţie.
      Referitor la ultima voi enumera câteva probleme majore, cu care m-am ciocnit eu şi colegii mei, toţi specialişti sub 35 ani.
     1. Avansarea în funcţie: E practic imposibil să ajungi şef de catedră sau de sector la o asemenea vârstă, deşi gradual (ştiinţific) îi depăşeşti pe unii de 50-60 ani.
     2. Atitudinea faţă de subalterni: Tinerii mereu sunt ţinuţi în frâie, adeseori ameninţaţi cu eliberarea din funcţie (evident cu o subtilitate profesională), supuşi la josnice munci (am văzut doctori, profesori cu grade didactice şi conferenţiari antrenaţi în amenajarea teritoriului, a sălilor pentru manifestaţii etc., în postura unor hamali, paznici ş.a.m.d.).
     3. Implicarea în diverse proiecte: Guvernul alocă, mai mult sau mai puţin, bani pentru cercetare ştiinţifică şi respectiv educaţional-culturală. Aceşti bani se dobândesc sub paravanul unor proiecte (manuale, monografii, enciclopedii, conferinţe etc.), în cadrul cărora o să găsiţi, în cel mai bun caz, 10-15 % cercetători cu vârsta sub 40 ani. Cel mai trist e că anume aceste câteva procente execută 85-90 la sută din munca necesară.
     4. Condiţiile de muncă: Să-mi arate cineva vreo instituţie bugetară în care angajaţii au măcar jumătate din condiţiile administraţiei. Şefii dispun de birouri amenajate, climatizoare, diverse electrocasnice şi chiar WC-ri aparte. Ăşti tineri stau în birouri ramolite, câte 6-8, la temperaturi de 14-16 grade.
     5. Salarizarea: Aici vorbesc în special de adaosurile, premiile şi alte sporuri legate de salariu. Cei din administraţie, pe lângă faptul că deţin alte câteva funcţii, atât în instituţia respectivă, cât şi în altele, îşi mai adaugă câteva sute de % la salariu şi beneficiază lunar de premii pentru eficienţă în muncă.

      În loc de concluzie voi posta o epigramă, care evidenţiază situaţia existentă, dar şi ulterioară a tinerilor specialişti bugetari:

                                               Gândul sărăciei !!!

                                                   De-ncerci cu afirmarea

                                                   Sunt cel mai cardiac,

                                                   Sfârşeşti în confirmarea

                                                   Gândesc şi sunt sărac !!!

P.S. Aştept replica guvernării (administraţiei) !!!