Despre adevăr...

Să iubeşti adevărul înseamnă să nu accepţi ca el să te întunece.

(Andre Gide)

De ce perturbează Plahotniuc societatea noastră ?!

     Cu cât statul emite mai multe legi, cu atât este mai corupt, spunea, prin parafrazare, un mare gânditor antic.

     Este şi cazul Republicii Moldova, care de 20 ani se confruntă cu acest flagel al corupţiei. Doar că, în ultimii 2 ani, corupţia nu a cunoscut o atare ascendenţă, iar motivul principal este venirea în lege (parlament) a celui mai mare coruptibil din istoria statului - Vlad Plahotniuc.

     Nu că ar fi unicul, important este că toate drumurile duc la Plahotniuc. De-i sărăcie în ţară – de vină este Plahotniuc, de se scumpeşte gazul – de vină este Plahotniuc, de sunt atacuri raider – de vină este Plahotniuc, etc., etc. Şi ştiţi, indubitabil, este adevărat. Şi pentru argumentare vom preciza următoarele momente.

     Vom inaugura poziţia noastră cu Victoriabank. În ultimii ani aceasta a devenit cea mai puternică în sistemul bancar din republică, şi-a deschis un şir de noi filiale, şi-a eliminat un şir de acţionari (menţionăm fraţii Ţopa), şi-a trecut câteva instituţii statale în calitate de clienţi, etc.

     Continuăm cu preluarea întreprinderilor cu capital de stat – Franzeluţa şi Tutun CTC, pe care le-a adjudecat demult, urmând Metal-Feros, Moldova-Gaz, Banca de Economii şi Moldtelecomul.
     O altă problemă este cumpărarea unor politicieni, inclusiv deputaţi, pentru a distruge partidele puternice. Vorbim de situaţia PLDM-ului, partidul care a pierdut cei mai buni politicieni ai săi – Nagacevschi (devenit avocatul lui Plahotniuc), Tănase şi Godea. Se vehiculează atragerea altor doi-trei deputaţi lângă Godea (Plahotniuc i-a creat (cumpărat) şi noul partid – PAD).
     De asemenea menţionăm coruperea şefilor instituţiilor juridice, precum Procuratura, Judecătoriile, CCCEC, SIS, etc. Este bine cunoscut faptul că procurorul general Zubco îndeplineşte orbeşte ordinele lui Plahotniuc. Recentele atacuri raider, iniţiate de Plahotniuc, au fost total ignorate de procuratură, care, paradoxal şi stupefiant, au declarat că nu s-a întâmplat absolut nimic. Judecătoriile dau mereu câştig de caz intereselor mafiotului Plahotniuc, iar acesta la rândul său apără cu vehemenţă păstrarea judecătoriilor economice. CCCEC a închis ochii mereu la scenariile frauduloase, cum ar fi primele de sute de mii de lei unor colaboratori de la Tutun CTC şi Moldtelecom. Iar slugărnicia SIS-ului, survine prin coruperea lui Ghimpu, stăpânul acestuia din ultimii doi ani.
     În fine, încheiem cu situaţia deputaţilor democraţi, sau mai degrabă a slugilor corupte ale lui Plahotniuc. Amintim de Lupu, Diacov şi Lazăr, care constrânşi de banii lui Plahotniuc, i-au dăruit partidul şi i-au jurat veşnică supuşenie, susţinându-l în fruntea partidului şi al parlamentului.
     Astfel, putem concluziona că efectul Plahotniuc a distorsionat din temelii viaţa politică, juridică şi socială a Republicii Moldova.

P.S. Iată de ce Plahotniuc trebuie urgent de băgat la dubă...

    

De ce Dodon tolerează ostilităţile din PCRM ?!

     Toleranţa este virtutea omului fără convingeri, afirma un gânditor englez.

     Pe bună dreptate, în Republica Moldova avem nenumărate persoane, evident de la guvernare, care suportă convingerile presante ale altora. Este şi cazul comunistului Igor Dodon, considerat de unii principalul element reformator al partidului. Însă Voronin sau Tcaciuc, ajutaţi de Munteanu şi Petrenco, nu-i vor permite să se afirme sau să părăsească partidul triumfător.

     Să nu se-nţeleagă greşit atitudinea noastră faţă de acest individ, căci, dimpotrivă, îmi doresc distrugerea unor astfel de lichele roze. E altceva la mijloc – modalitatea de a controla pe cineva sau a suporta pentru un anume scop. 

     De aici şi ideea scopului ascuns a lui Dodon. Acesta are două itinerare privind evitarea umilinţelor şefului şi a colegilor – acceptarea rolului de pupsik politic sau menţinerea propriului orgoliu şi lupta pentru supremaţie.
     În primul caz, Dodon îşi va putea păstra afacerile şi banii, pricopsiţi în mandatele sale de ministru şi deputat, dar va rămâne în afara parametrilor puterii, atât propriului partid, cât şi a statului. Un lucru neacceptabil pentru Dodon, deoarece ieşirea lui din cărţile conducerii partidului, l-ar deposeda în câţiva ani de toate bunurile.
     În al doilea caz, acesta poate continua sau depăşi succesul înregistrat la alegerile locale, îndurând intrigile din partid şi luptând atât cu conservatorii partidului Mişin şi Voronin, cât şi cu rivalii menţionaţi mai sus (Munteanu şi Petrenco). Este o soluţie destul de dureroasă pentru un cvasilider, dar cu consecinţe favorabile.
     În ambele cazuri, Dodon trebuie să se dea bine pe lângă moşneag (Voronin), să-i îndeplinească fără împotrivire doleanţele şi grosolăniile, iar ca urmare va primi moştenirea de lider.
     Soluţia părăsirii partidului nu poate fi luată în calcule, atât prin precedentele Tarlev, Ţurcan, Stepaniuc, dar şi prin lipsa unor extraordinare abilităţi manageriale ale acestuia de a conduce şi menaja o formaţiune politică.

N.B. Iată de ce Dodon va trebui să suporte imbecilităţile lui Voronin...

De ce periclitează Voronin politica din RM ?!

     Politica nu are principii, are numai interese – afirma cineva.

     Este şi cazul ex-preşedintelui şi liderului comuniştilor Voronin. Obsesia sa pentru putere şi bani, l-a transformat într-un monstru, care calcă peste trupurile politice, transformându-le în cadavre (ex. lui Roşca, Tarlev, Lupu etc.). În 8 ani de guvernare, acest berbec politic (sintagma lui Filat), şi-a supus toată suflarea politică şi comercial-economică. Mercenarii săi, în bună parte rusofoni şi evrei, s-au agestit prin culisele labirinturilor (instituţiilor de stat), create de ei însuşi, de unde continuă să gestioneze şi să acţioneze în cazuri dificile. Propaganda comunistă şi cenzura depăşită au constituit două elemente propice în perpetuarea lui Voronin şi a comuniştilor.

     După 2 ani de la răsturnarea elementului comunist de la putere, acesta îşi păstrează o putere excepţională ascunsă, bazată pe mijloace pecuniare şi de forţă politică. Din cei 42 deputaţi comunişti, nici unul nu e dispus să voteze preşedintele, iar motivul nu-l constituie binele poporului sau al partidului, ci frica de şef, de materialele compromiţătoare la adresa acestora. E binecunoscut faptul, că Voronin a ordonat fabricarea unui dosar infamant pentru fiecare din viitorii săi deputaţi.

     Comuniştii întotdeauna au urmat un itinerar distructiv, instabil şi stagnant. Cei din prezentul Republicii Moldova au dat foc principalelor clădiri ale statului, au ţinut în stare inertă economia şi politica noastră, au creat disensiuni în întreaga societate şi au indus frica în populaţie prin organele de drept, menite, de fapt, să o apere.

      În ultimul timp, criticele şi calomniile lui Voronin la adresa celorlalţi lideri parlamentari, plus încercarea de a corupe unii deputaţi, ademenindu-i cu funcţii şi promisiuni de afaceri, precum şi tentativa de destabilizare a unor partide, inclusiv întregul nucleu AIE, fac din acest personaj diabolic un prim-duşman al majorităţii populaţiei.

     În fine, după aceste enumerări (de fapt, ar fi inepuizabile), deducem că în pragul lui 2012, comuniştii sunt mult mai jos, privind conduita etică şi valorile umane. Prin vocea şi acţiunea Voronin, fundamentul mobil al statului – politica, este dezintegrat, iar viitorul nostru depinde de activităţile corupte şi depravate ale acestuia.
     Anume aceste acţiuni demonstrează că Voronin şi ogarii săi doresc reîntoarcerea cât mai rapidă în jilţurile puterii.

P.S. Iată de ce Voronin va compromite în continuare politica statului...

Despre adevăr...

Dacă adevărul nu este al vostru, atunci nu este adevăr.

(Osho)

De ce Lupu preferă patronajul lui Plahotniuc?!

     Cineva afirma că banii sunt un slujitor excelent, dar şi un stăpân teribil.
     Nu e un lucru necunoscut că în politica noastră banii îşi au rolul lor hotărâtor. În ultimii ani apar la iveală tot mai multe scenarii politice dirijate de bani. De la deputaţi şi miniştri, la judecători şi consilieri, subiectul banilor şi al persoanelor influente este în centrul atenţiei şi în subteranele democraţiei.
     Un caz iminent este situaţia preşedintelui interimar Lupu şi a patronului acestuia Plahotniuc. Deşi culisele legăturilor dintre cei doi, sunt destul de ascunse, cert este că primul a căzut în capcana bogăţiilor şi influenţei celui de-al doilea, iar acum, în postura unei păpuşe, trebuie să joace după cum i se cântă. Trăncăneala fiţoasă a lui Lupu, împreună cu buzunarul greu a lui Plahotniuc, au cucerit uşor urechile unor votanţi.
     Mai întâi Lupu a făcut manevrele prin care Plahotniuc a devenit membru al PD, evident devenind sponsorul principal al partidului, apoi a fost ales prim-vicepreşedinte al parlamentului, ulterior, vicepreşedinte al Consiliului reformării organelor de drept. Urmează premier, preşedinte?!
     Au apărut nenumărate certuri între liderii AIE, adeseori pe problema Plahotniuc. Lupu, în postura de ogar, este dator să-şi apere stăpânul, să-l ignore pe Filat, să-l discrediteze pe Ghimpu etc. Atât procurorul general, cât şi şeful CCCEC sunt oamenii lui Lupu, de fapt, ai lui Plahotniuc, şi respectiv execută totul în favoarea acestora.
     Lupu cedează şi prin subiectele sensibile abordate, precum istoria noastră, limba noastră şi, inclusiv, viitorul nostru. Prin desfăşurare, s-ar explica – istoria Moldovei în loc de istoria românilor, limba moldovenească (!) în loc de limba română, Rusia şi CSI în loc de Uniunea Europeană. Ultima reprezintă faptul că Plahotniuc nicidecum nu ar putea cumpăra, eventual şantaja un german, francez sau englez, pe când un rus, ucrainean sau cazah e mult mai uşor de înşelat sau corupt.
     Un alt exemplu ar fi recentele atacuri raider, în urma cărora Lupu a declarat că nu s-a întâmplat nimic, totul e în ordine, organele abilitate şi-au exercitat atribuţiile cu succes, iar, ca urmare, urmele lui Plahotniuc (suspectul respectivelor raiduri) au fost şterse.
     De menţionat sunt şi cazurile Franzeluţa şi Moldtelecom. În momentul în care Plahotniuc încerca preluarea acestora, Lupu, de la tribuna parlamentului incrimina pe altcineva, şi anume pe autoapreciatul nr. 1 al politicii noastre, Filat.
     În sfârşit, nu putem evita acţiunile lui Lupu din decembrie 2010, imediat după alegerile parlamentare, şi anume diversele negocieri ba cu democraţii sau cu comuniştii, ba cu europenii sau cu ruşii. Scopul principal al acestor negocieri erau cumularea dividendelor pentru patronul său, mafio-deputatul Plahotniuc.

NB: Iată de ce Lupu îl va slugărnici pe Plahotniuc !!!
    

De ce răbdarea lui Ghimpu este interminabilă?!

     Jean Jacques Rousseau afirma că răbdarea este amară, dar rodul ei este dulce.

     Dacă preşedintele liberalilor, Mihai Ghimpu, se îndrumă de această înţelepciune, vom încerca să stabilim în continuare din declaraţiile şi acţiunile sale.

     Odată cu formarea AIE 1, compromisurile de la guvernare şi-au intrat în rol, iar, pe de o parte învinuirile şi, pe da altă parte tăcerile reciproce, au dat senzaţia că betonul alianţei este într-o continuă surpare.

     De la balada suptului la cea a pescarului, Ghimpu nu a făcut decât promisiuni senzaţionale şi dezvăluiri derizorii. Nu trece un trimestru în care Ghimpu să nu afirme că răbdarea sa va lua sfârşit, că va destăinui toate potlogăriile guvernanţilor, va divulga numele celor corupţi sau care stau în spatele afacerilor dubioase. Din păcate, în cei doi ani, nici o persoană nu a fost trasă la răspundere privind asemenea ilegalităţi.
     Referitor la subiectul răbdării lui Ghimpu, m-a condus declaraţia recentă a acestuia, prin care afirma, că dacă după 20 septembrie, membrii AIE nu vor susţine alegerea preşedintelui statului conform statutului alianţei, acesta va dezvălui adevărata faţă a lucrurilor şi-l va arăta pe cel care tulbură apele.
     Asemenea promisiuni a făcut şi în august pe problema denumirii obiectului Istoria românilor, a întâlnirii dintre Filat şi Voronin etc. Mai devreme pomenea despre subteranele afaceri cu cazinourile, şi implicarea peledemiştilor, prin ogarul lor Ioniţă, în falsificare unor acte.
     Tot Ghimpu a promis, încă pe când era preşedinte interimar, să inaugureze un monument în memoria victimelor comunismului, precum şi unul pentru victimele din 7 aprilie 2009. Şi iarăşi, din păcate, promisiuni deşarte, nesusţinute de colegi şi alimentate cu răbdare.
     Atât timp cât colegii săi, presa şi mai toată lume vorbeşte despre interesul lui Ghimpu în domeniul aviatic, prin ministrul său Şalaru, despre legătura sa cu oligarhul Plahotniuc şi dependenţa de buzunarul acestuia, despre influenţa asupra nepotului său, primarul general de Chişinău, privind afacerile cu microbuze, chioşcuri, publicitate etc., rezultă că este un gram de adevăr, iar, ca urmare, acesta îşi va ţine limba şi răbdarea în frâele banului şi interesului personal.

NB: Iată de ce consider că răbdarea lui Ghimpu va fi fără sfârşit !!!
     

De ce credibilitatea lui Filat este compromisă ?!

     Aspectul politicii statului nostru a fost grav ştirbit în ultimul timp de acţiunile şi declaraţiile unor guvernanţi. În următoarele postări voi încerca să prezint adevăratele mitocănii ale unor aşa-zişi eroi şi salvatori ai neamului nostru. Primul, căci aşa îi place să fie etichetat, îl vom analiza pe Vlad Filat, prim-ministrul Republicii Moldova.

     a) În primul rând promisiunile electorale, aşa-numitele priorităţi, nu au fost realizate, ba mai mult, uneori, avantajate. Menţionăm aici - Moldova fără sărăcie sau Moldova fără comunişti. Dacă prima e clar de la sine, prin faptul că nu am scăpat de sărăcie şi sunt aproape convins că nu vom scăpa degrabă, atunci a doua legată de comunişti, e mult mai complicată, deoarece, Filat îi promovează, se întâlneşte şi discută cu aceştia despre viitorul nostru. Tot aici este necesar să amintim şi de aşa-zisul dosar al comuniştilor. Deci, putem concluziona că peledemiştii au preluat modelul comunist şi ca veridici moştenitori îşi respectă şi susţin înaintaşii. Tot aici semnalizăm problema alegerii preşedintelui prin vot direct propusă de aceştia, care acum li se pare o aberaţie a celorlalte membre AIE. În sfârşit, promisiunea de a circula liber în UE e tot mai departe, singurele speranţe fiind legate de premiile europene ale premierului (OMUL (b)ANULUI).

     b) În al doilea rând, toţi miniştrii PLDM au clacat în acţiunilor lor guvernamentale. Ministrul Educaţiei Şleahtiţchi a cedat în faţa găgăuzilor, a interzis studierea istoriei românilor în şcoli şi a închis peste 30 şcoli din republică. Ministrul Justiţiei, mai întâi Tănase, care a înregistrat religia islamică şi era pe cale să permită homosexualismul în societatea noastră, apoi Efrim, care pe lângă statutul său de marionetă a lui Filat, păstrează inertă reformarea justiţiei, boicotează întrunirile Consiliului reformării organelor de drept şi ignoră măsurile de stopare a corupţiei, în special din cadrul Ministerului Justiţiei. Privitor la ministrul Finanţelor, Negruţă, rămâne doar să privim situaţia sistemului financiar-bancar şi raider-urile recente pentru a ne convinge de incompetenţa sa, adăugând totodată şi promisiunile privind sutele de euro ale salariului mediu. Cazul ministrului de externe, Leancă, nu deviază de la regulă, pe măsură ce UE se transformă într-un vis, iar cetăţenia română este tot mai greu de obţinut. În plus, în ultima vreme persoana cea mai importantă de la Externe pare a fi Gherman, cvasipseudopreşedintele statului. La sănătate, Usatâi este pornit spre închiderea multor spitale, cele rămase fiind într-o situaţie dezastruoasă, iar promisiunile privind ieftinirea medicamentelor s-au evaporat ireversibil. Privitor la agricultură, avem cazurile Franzeluţei şi JLC, prin care, toată ţara este de părerea că s-a dorit acapararea lor de către Filat. În sfârşit, vorbim de Internele lui Roibu, acolo unde de curând s-a făcut o reparaţie grandioasă a sediului, dar unde comportamentul şi activitatea poliţiei lasă de dorit. Amintim doar, în special, cazul dublului asasinat de la Durleşti.

     c) În rândul trei, credibilitatea acestui individ se datorează faptului că partidul PLDM a pierdut cei mai importanţi oameni politici. Menţionăm aici pe Nagacevschi, Tănase şi Godea, persoane care au dat suflu acestui partid şi au avut succes la votanţi. Toţi au plecat cu mari trâmbiţe, datorită atitudinii etice a liderului Filat. În prezent, figuri de genul lui Urecheanu sau Bodiu formează anturajul preşedintelui PLDM.

     d) Nu în ultimul rând, precizăm acţiunile şi declaraţiile prim-ministrului atât la adresa colegilor de alianţă, cât şi a poporului. După un şir de acţiuni PR, demne de batjocura noastră (menţionăm skijet-ul), Filat, mai nou, şi-a permis întruniri cu Smirnov în Germania, întâlnire, de care sunt sigur că nu va aduce ceva Moldovei, decât doar mai multă ignoranţă şi umilinţă. De asemenea, acesta nu încetează în a-şi şantaja colegii de alianţă, ba prin epopeea păpuşarului, ba prin intenţia dialogării cu comuniştii.
     e) Ar mai fi multe de enumerat precum creşterea preţurilor (în special a gazului), a şomajului, dar şi fenomene precum dezvoltarea vertiginoasă a ProCreditBank şi IPTEH, aflate sub gestiunea (proprietatea) premierului, sau Curtea de Conturi şi Inspectoratul Fiscal care lucrează pentru acelaşi Filat.

NB: Iată de ce eu nu mai cred în Filat !!!

Despre adevăr...

Adevărul implică o devoţiune faţă de om, de libertatea şi împlinirea lui.

(James Baldwin)

P.S. Următoarea postare (într-o nouă formulă) peste o săptămână !!!

  

Despărţirea lui Dodon sau rezolvarea lui Plahotniuc...

    Senzaţii politice stârnesc dezvăluirile şocante ale Wikileaks. În ultimii doi ani aceste dezvăluiri au descoperit adevăratele faţete ale unor politicieni din Republica Moldova. Un caz recent, este cel referitor la comunistul Dodon, care şi-a programat ieşirea dintre comunişti încă în 2009, evident cu distrugerea ulterioară a partidului care l-a dat în lumea mare.

     Prin urmare:

a) Cină stă în spatele lui Dodon?

b) Dodon s-a răzgândit, nemulţumit de propunerile rivalilor?

c) Distrugerea PCRM a fost fundamentată de Plahotniuc?

     Tot din categoria documentelor Wikileaks vine şi şantajul lui Plahotniuc, încă de pe timpul când acesta era ogarul lui Voronin, privitor la firma SunComunications, prin care aceasta era obligată să cedeze unele frecvenţe TV, ostile comuniştilor.

P.S. Tot ce nu le aparţine comuniştilor, le este străin...

Măliga lui Voronin sau termopanul lui Chirtoacă...

     O eventuală hotărâre pozitivă a Curţii Constituţionale privind alegerea şefului statului cu majoritatea deputaţilor îi îngrijorează pe comunişti. Tătuca Voronin s-a arătat deranjat de faptul că oficialii europeni nu iau atitudine în asemenea situaţii, luând măligă (mămăligă în rom.) în gură.
     Vasăzică:
a) Comuniştii cunosc imparţialitatea (!) CC?
b) Încă o hotărâre ostilă îi va falimenta pe comunişti?
c) Alegerea preşedintelui va depăşi oare criza politică?
     O altă situaţie demnă de toată ruşinea a fost apariţia Primarului General de Chişinău, Chirtoacă, cu un termopan la careul Liceului "Ion Creangă". Cu asemenea show de prost gust, acesta a încercat să scoată în evidenţă eficacitatea primăriei în obţinerea unor proiecte, în cazul dat schimbarea termopanelor.

P.S. De-i Chirtoacă sau Filat, tot PR-u-i camuflat...

Virajele miniştrilor sau moda schimonosirilor...

     Publicitate şi în afara campaniilor electorale este pe măsura doar a premierului nostru. Astăzi a apărut un filmuleţ cu acesta făcând viraje pe valurile Nistrului. Show-ul său a continuat cu demonstrarea abilităţilor de înotător şi prezentarea bustului gol.

     În consecinţă:

a) Practica bustului gol a fost preluată de la Putin?

b) Filat este în criza ideilor PR?

c) Premierul îşi va continua virajele în guvern?

     În această frumoasă zi de sărbătoare, sărbătoare a limbii române, trebuie să ne abatem într-o lume sinistră a schimonosirilor limbii noastre, în special cu rusisme. De la şeamur, gaică şi butâlcă la prikolina, caroce şi tufta, reprezintă în prezent o mare parte a limbajului moldoveanului nostru, şi, cel mai dureros, a guvernanţilor noştri (cei de la care ar trebui să luăm exemplu).

P.S. Limba de la parlament se distruge...