sâmbătă, 26 noiembrie 2011

sâmbătă, 19 noiembrie 2011

Acţiunile politice ale unui personaj apolitic...

Politica murdăreşte,
dar te scoate în evidenţă...

      Conform normelor juridice şi morale, judecătorii Curţii Constituţionale ar trebui să fie detaşaţi de parametrii politicii. Însă, precum în multe alte domenii ale paradoxalei noastre societăţi, Curtea Constituţională reprezintă un cuib propice schemelor politice. În acest context, cel mai elocvent exemplu îl prezintă însuşi preşedintele Curţii judecătorul Alexandru Tănase.
     Astfel, acesta a participat la emisiunea „Viaţa publică” de la postul naţional de radio, unde a vorbit despre acţiunile politice ale guvernanţilor, susţinând printre altele, şi doleanţele lui Filat "trebuie identificat un candidat susținut de cel puțin 61 de deputați".
     Ieşirile lui Tănase nu se rezumă aici, ele fiind destule din postura sa atât ca judecător al Curţii, cât şi preşedinte al acesteia. Interesant este faptul că la 28 septembrie 2011 Dumitru Pulbere a fost demis pentru declaraţii politice.
      Aşadar, la 16 octombrie acesta a declarat "Istoria îţi dă o şansă să schimbi ceva odată la 20-30 de ani. Actuala guvernare a ratat această şansă şi spun asta din perspectiva unui cetăţean de rând. În loc să schimbe ceva, politicienii au pierdut timpul certându-se între ei. Izolarea opoziţiei a fost o greşeală, în contextul în care nu există suficiente voturi pentru alegerea preşedintelui. Acesta trebuia ales încă în 2009".
Încălcarea principiului imixtiunii...
      În cadrul unui interviu pentru Radio Europa Liberă din 24 septembrie, Tănase a declarat că „Eu nu voi afirma că domnul Pulbere face jocul comuniştilor, deoarece suntem colegi şi etica profesională nu-mi permite să comentez declaraţiile dumnealui."
Şi totuşi, a comentat....
      "Instigatorul moral al acțiunii de azi și hărțuirea la care sunt supus nu este nimeni altcineva decât premierul Filat", a declarat la 23 august 2011 judecătorul Curții Constituționale în cadrul unei conferințe de presă.
Încălcarea principiului legalităţii...
     La 3 august 2011 Alexandru Tănase, în cadrul unui interviu pentru Infotag a lansat declaraţia „Eu aş caracteriza situaţia din ziua de azi drept o democraţie mimată, în spatele căreia se ascunde un sistem quasi-autoritar. Aparent avem partide politice, dar în realitate nu avem decât un „one man show”. Aparent avem miniştri, dar aceştia nu mişcă un deget dacă nu le zice şeful”.
De fapt show judecătoresc...
      La 3 iulie 2011, la puţin timp după ce a părăsit scena politică, îmbrăcând sutana şi jurământul de judecător, Tănase a declarat în cadrul unui interviu că una dintre componentele Alianței pentru Integrare Europeană 1 vindea funcții.

În loc de concluzii: Dacă fundamentul constituţional e dereglat, ce aşteptăm de la alţii ?!

miercuri, 16 noiembrie 2011

Toate drumurile duc la... Ghimpu !!!

Este mult mai uşor să lupţi pentru
principiile proprii, decât să le respecţi.

     Ultimele zile (săptămâni, luni, ani) au fost dedicate alegerii preşedintelui Republicii Moldova, găsirii unui candidat oportun (= marionetă). Din nefericire (doar pentru popor), situaţia este departe de parametrii rozului, iar, în consecinţă (tradiţional politicii noastre), trebuie de găsit vinovatul, de sacrificat berbecul (politicianul). Prin urmare, cel mai demn de acest rol este Mihai Ghimpu (conform celui mai credul politician, conform recentului BOP).
     Ghimpu – arbitrul (avocatul) AIE
     În cadrul certurilor şi replicilor dure între PD şi PLDM, Ghimpu, cu o uşoară înclinare spre primul, a precizat că „soluția este să se clarifice PD cu PLDM. Noi nu suntem și nu vrem să fim avocatul unuia sau altuia. Nu-i problema noastră, întrebați-i pe ei ce nu pot împărți”.
Concluzia indiferenţă şi dezinteres...
     Unionistul Ghimpu fără funcţii
     Fugarul, trădătorul şi (mai vechi) comunistul Dodon a declarat de curând că "Activitatea politică de până acum a „unionistului” Mihai Ghimpu poate fi numită oricum, numai nu contribuție la stabilitate și dezvoltare pentru Republica Moldova. Drept urmare, „grupul Dodon” nu va admite alegerea acestuia în vreo funcție-cheie în stat".
Concluzia egoism şi instabilitate...
     Ghimpu ignoră Publika
     Acesta tratează diferit instituțiile media, refuzând de mai mult timp să participe la emisiunile postului de televiziune Publika, acuzând-o că ar face partizanat politic.
Concluzia părtinire şi acuzare...
     Ghimpu vinovat pentru alegerile anticipate
     Potrivit lui Filat, Ghimpu este gata să arunce țara în alegeri anticipate. Asta pentru că variantele pe care le-a avut AIE la dispoziție, au eșuat din cauza liberalului Mihai Ghimpu. De asemenea Filat a declarat că „Discuțiile noastre cu dl Dodon au fost permanent bruiate de ieșirile isterice ale lui Ghimpu. Acuzațiile lui Mihai Ghimpu la adresa lui Igor Dodon au zădărnicit orice șansă de a identifica o soluție. Am discutat doar despre ce nu vrea dl Ghimpu, deși acesta nu a venit cu vreo propunere. Să spui că îl votezi pe Lupu, în contextul în care el nu întrunește 61 de voturi, este o dovadă de lipsă de responsabilitate, imaturitate politică și demagogie”.
Concluzia isterie şi iresponsabilitate...
     Pretenţiile lui Ghimpu în Acordul secret
     Conform acestui Acord (adiţional strict secret) Partidului Liberal, condus de Mihai Ghimpu, i-ar fi revenit, în urma partajării, următoarele instituții: Serviciul de Informații și Securitate, Banca Națională a Moldovei, Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică, Agenția MoldSilva, Agenția Turismului. Unii au mai completat cu preşedinţia Curţii Supreme de Justiţie (fără dovezi, deocamdată).
Concluzia aviditate şi imixtiune...

În loc de concluzie: Filat şi Dodon, cot la cot, sunt viitorul nostru ?!

sâmbătă, 12 noiembrie 2011

De la Soluţia Greceanâi la AIE 3...

Un comunist este ca un crocodil: când deschide gura nu ştii
dacă încearcă să-ţi zâmbească sau se pregăteşte să te mănânce.

      Recent pare-se că Republica Moldova a găsit "Soluţia" pentru depăşirea crizei politice. Ex-comunista, actual trădătoarea şi viitoarea preşedintă a RM este nimeni alta decât Zinaida Greceanâi. Această eroină a statului nostru, autosacrificată de dragul şi interesul poporului, este pe placul majorităţii parlamentare. Mai mult chiar, este pe placul şi a unor reprezentanţi europeni, precum şeful delegaţiei UE, Dirk Schuebel.
        Soluţia lui Voronin...
      Încă din 2009 Voronin şi-a ales-o ca urmaşă pe mult-stimata marionetă Greceanâi. Şi dacă s-ar fi găsit votul de aur, aveam şi preşedinte şi comunişti la putere. Greceanâi a continuat să fie candidatura lui Voronin până în ultima clipa, aşa că pare straniu plecarea acesteia pentru a fi înaintată de democraţi şi liberali.
       Soluţia lui Greceanâi...
     La 5 septembrie curent, deputaţii Partidului Comuniştilor din Moldova, Igor Dodon și Zinaida Greceanâi, au lansat oficial Fundaţia „Soluţia”. Aceştia au declarat că "toţi locuitorii municipiului Chişinău care au conflicte cu Primăria Chişinău pot obţine asistenţă juridică gratuită". Totodată "Fundația „Soluţia” va realiza acţiuni de caritate, va acorda suport material persoanelor social-vulnerabile". Prin urmare, acţiunile "electorale" au început prin vizitarea Societăţii orbilor, cărora le-a transmis produse alimentare.
        Soluţia AIE...
     După încercări eşuate de a-l alege pe Marian Lupu în funcţia de preşedinte, deputaţii PD şi, mai ales, PLDM sunt dispuşi să cedeze şi să voteze candidatura lui Greceanâi. Problematic este refuzul PL de a susţine această candidatură, Ghimpu accentuând că "comunistul până la moarte-i comunist". Până la ziua alegerii mai sunt 6 zile, iar AIE încă nu a ajuns la un compromis. Cert e că dacă AIE, alături de Dodon şi Greceanâi, votează candidatura ultimei, putem vorbi de o nouă conjunctură politică, o nouă alianţă sau, mai exact, de AIE 3.

     P.S. Un lucru nu-l înţeleg - care e diferenţa dintre Greceanâi 2009 şi Greceanâi 2011 ?

miercuri, 9 noiembrie 2011

Despre începutul unui sfârşit comunist...

Cine nu este comunist la douăzeci de ani, n-are inimă;
cine mai este comunist după treizeci de ani, n-are minte.

     În ultimii 10 ani am fost conduşi, stăpâniţi, cenzuraţi, sărăciţi, chinuiţi etc., de flagelul comunismului. Revoltată în aprilie 2009, societatea noastră a iniţiat sfârşitul acestui dezastru, deşi, paradoxal, eroziunea comunismului din RM, a început din propriul interior. O grămadă criminală nu poate coexista mult timp, deoarece conflictele birocratice explodează şi prognozează începutul sfârşitului.
     PCRM a constituit o forţă (de invidiat pentru unii) superioară altor partide, plasându-se în toate scrutinele electorale pe primul loc. Dar ultimii doi ani au ajuns un eşec total pentru partid, care a obţinut în aprilie 2009 - 49 %, în iulie 2009 - 44 %, în noiembrie 2010 - 39 %.
     Astfel, pe lângă nemulţumirea alegătorilor faţă de acţiunile comuniştilor, un alt factor important al eşecului l-a constituit plecarea unor membri esenţiali.
     Primul membru de anvergură a fost Marian Lupu, care l-a 10 iunie 2009 a decis să părăsească PCRM, aderând mai târziu la PD, partid în care a preluat conducerea.
     Următorii au fost Vladimir Ţurcan, Victor Stepaniuc, Ludmila Belcencova şi Valentin Guznac, care au părăsit PCRM la 15 decembrie 2009, formând partidul Moldova Unită, fără mari ecouri ulterioare pe scena politică.
     Un alt reprezentat a fost Ministrul de Externe Andrei Stratan, care neregăsindu-se în lista pentru alegerile anticipate din 29 iulie 2009, a părăsit partidul comuniştilor, fiind ulterior ales preşedinte al Partidului Republican.
     Totodată, în timpul alegerilor parlamentare din 2010, controversatul om de afaceri, Vladimir Plahotniuc, fost aliat al lui Voronin, a părăsit Partidul Comuniştilor pentru Partidul Democrat al lui Marian Lupu.
     Ultima părăsire de răsunet este aşa-zisul grup a lui Dodon, inclusiv Greceanâi şi Abramciuc, care la 4 noiembrie curent au acuzat PCRM de dictatură, marginalizare şi ignoranţa de a vota preşedintele statului. Aceştia au anunţat că urmează să intre în Partidul Socialiştilor, unde postul de preşedinte îi este rezervat lui Dodon.
     Dacă urmează şi alte plecări din PCRM vom afla în timpul apropiat, cert şi inevitabil este că acest partid este la răscruce sau chiar la finalul său politic.

     P.S. Sfârşitul PCRM nu înseamnă şi sfârşitul comuniştilor, căci aceşti cameleoni se vor infiltra în alte partide, după bine-cunoscutele scenarii (vedeţi mai sus)...

sâmbătă, 5 noiembrie 2011

Pentru mine Filat nu este prim-ministru... (II)

Câteodată un guvern înseamnă apatie la periferie
şi apoplexie la centru.

     În prima parte am încercat să demonstrăm incapacitatea unor membri ai guvernului, inclusiv, în mare parte, a cetăţeanului (boss-ului) Filat. În partea a doua vom prezenta situaţia celorlalţi miniştri ai aşa-zisului Guvernul Filat.
     1. Prin urmare, continuăm subiectul cu Ministrul Justiţiei Oleg Efrim, un alt membru al guvernului. Rezultatele ministerului în ultimii doi ani se pot reduce la: ♦ Reformarea sitemului de drept este la pământ; ♦ Judecători corupţi; ♦ Justiţie ineficientă; ♦ Incapacitatea de a-l demite pe Muruianu; ♦ Atacuri raider asupra băncilor neelucidate.
     De asemenea menţionăm unele momente ale fumătorului ministru, care l-au evidenţiat în ierarhia stăpânului: - Demisia directorului Departamentului Instituţiilor Penitenciare; - Ameninţarea repetată cu plecarea din Consiliu reformării organelor de drept daca nu este retras Plahotniuc; - Ignorarea legii cu privire la amnistie.
     2. În cazul Ministrului Dezvoltării Regionale şi Construcţiilor, Marcel Răducan, menţionăm momentele: - MCDR nu a înregistrat la venituri ajutoarele umanitare, primite de la Guvernul României şi donatorii autohtoni, în sumă de 76,5 milioane lei; - Problema reconstruirea stadionului republican, în care turcii vor să investească, dar fără succes; - Casele pentru sinistraţi nu sunt gata la mai bine un an de la dezastru, depăşind enorm falsele promisiuni ale lui Filat şi aşteptările sărmanilor oameni.
     3. Referindu-ne la Ministerul Tineretului şi Sportului, în frunte căruia stă Ion Cebanu, şi la faptul că se alocă sau nu bani pentru acest minister şi acţiunile lui, cert e că nimic nu se face – atât pentru tineret, cât şi sport. Dacă în capitală, tinerii mai au unele posibilităţi de afirmare şi distracţie, în restul Ţării, aceşti sunt marginalizaţi şi chiar ignoraţi. Există o mare problemă în ceea ce priveşte angajarea la muncă sau promovare tinerilor în cadrul instituţiilor bugetare.
     Un şoc !!! Mă întreb oare câţi şefi sub 35 de ani avem în instituţiile bugetare ? (mult mai puţini decât şefi pensionari)...
     Sportul ?! Fără comentarii !!! Fără fotbal, baschet, handbal, gimnastică etc., cu excepţia boxului, evident datorită şcolii din Grimăncăuţi...
     O dilemă pentru mine este evitarea subiectului privind traficul. „Pentru că prin federaţiile sportive, foarte multă vreme, s-a făcut trafic de fiinţe umane” declara însuşi ministru Cebanu.
     4. Cel mai iresponsabil minister este al Afacerilor Interne. Alexei Roibu pare a fi oaia neagră (restul sunt sure... închise) a guvernului. Şi pe bună dreptate: asasinate, inclusiv copii, furturi, tâlhării, corupţia poliţiştilor, arestări nemotivate, eliberări nejustificate etc. Demisia acestui ministru este cerută săptămânal, dar fără rezultate. Cauza ?!
     5. În ţărişoara noastră multe sunt cu fundul în sus, dar un lucru care mă omoară este situaţia culturii. Ministrul acesteia Boris Focşa pare dezorientat şi deplasat de esenţa acesteia. Cel mai deranjant şi dureros lucru este distrugerea monumentelor vechi, inclusiv schimbarea urbanisticii capitalei. Tradiţiile şi obiceiurile naţionale sunt lăsate uitării. Centrele de cultură, precum bibliotecile, muzeele, chiar şi sărmanul circ, sunt lăsate în voia sorţii...
     6. Poate că aş fi avut mai multe de spus despre Ministerul Mediului, dacă Filat nu m-ar fi precedat cu o sădire de stejari. Dar această acţiune serveşte pentru PR şi nicidecum pentru o îmbunătăţire a mediului. Zi de zi în Chişinău sunt eliberate teritorii de verdeaţă în schimbul construirii unor mall-uri, oficii, blocuri etc. Citeam de curând cele 27 de Concepţii, Strategii, Programe şi Planuri de acţiuni în domeniul protecţiei mediului şi utilizării resurselor naturale ale lui Gheorghe Şalaru şi mă întrebam: Unde am ajuns ? Sau barem am pornit ? Evident, în rezolvarea vreunuia !
     7. Una din cele mai comico-tragice situaţii a fost în cadrul întreprinderii Franzeluţa. Ministrul Agriculturii şi Industriei Alimentare Vasile Bumacov s-a trezit cu un tămbălău creat artificial la această întreprindere, unde s-au tras focuri de armă şi s-au sigilat muncitorii.
     Vorbind de agricultură îmi vine replica – cum să ai o ţară bogată şi să fii sărac ? – e cazul Republicii Moldova !!! E consecinţa Ministerului Agriculturii !!! E mâna lui Bumacov !!!
     Industrie alimentară nu prea avem, iar ceea ce este – e monopolizată... De Bumacov? De Filat ? Vom afla !?
     8. Despre situaţia lui Andrei Usatâi, Ministrul Sănătăţii, n-avem prea multe de spus, decât că: a. Politica Naţională de Sănătate; b. Politica Medicamentului; c. Strategii - Strategia Naţională a sănătăţii reproducerii; Strategia anticorupţie a sistemului sănătăţii; Strategia de comunicare cu privire la integrarea europeană a Republicii Moldova; d. Programe - Programul Naţional de promovare a modului sănătos de viaţă; Programul de stat privind dezvoltarea Serviciului de Asistenţă Medicală Urgentă; Programului naţional “Securitatea transfuzională şi autoasigurarea ţării cu produse sangvine; e. Planul de Dezvoltare Instituţională 2009-2011; etc., sunt plasate pe site-ul ministerului de aproape 2 ani, iar implementarea e de momentul ficţiunii...
     O problemă recentă este şi cea a Centrului de cardiologie, pe care ministru vrea să şi-l însuşească.
     9. La început de sec. XXI am trebui să avem un structură de lucru foarte informatizată. Acest rol îi revine lui Pavel Filip, Ministrul Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor. Din păcate, şi aici precizăm marea problemă a paşapoartelor, nu este nici pe aproape de rezolvare, iar Centrul Registru profită de necesităţile cetăţenilor, exagerând cu preţurile la servicii.
     De asemenea cele 15 sarcini de bază ale ministerului, ne duc la concluzia – între teoria şi practica acestui minister e un canion destul de impunător.

N.B.1. Atât cu miniştrii şi ministerele lor, dar ar mai exista o problemă, cea a ANRE, care reprezintă un intermediar costisitor pentru cetăţeni, iar guvernul (Filat) nici nu-l reformează nici nu-l lichidează.

N.B.2. Fără reproşuri la adresa miniştrilor aPLDM-işti, căci oricum fac parte din guvernul Filat !!!

     P.S. Cum poţi merge cu aşa (in)succese la Bruxelles şi Strasbourg şi să fii lăudat !!!

     P.P.S Care ar fi reacţia lui Merkel dacă m-ar înţelege ???

miercuri, 2 noiembrie 2011

Pentru mine Filat nu este prim-ministru... (I)

Toţi ar vrea să trăiască pe cheltuiala guvernului,
de parcă n-ar şti că guvernul trăieşte pe cheltuiala cetăţenilor săi. 

     Guvernul este (ar trebui să fie) un motor al statului. Cu certitudine că în Republica Moldova acesta are un rol diametral opus. Cauzele, factorii determinanţi şi tot ce derivă din inactivitatea guvernului, au un singur reper (vinovat) – Filat, premierul (boss-ul, după Lupu).
Considerente şi argumente...
     1. Vom purcede cu situaţia Ministerului Afacerilor Externe şi Integrării Europene. Însuşi ministrul Leancă a făcut câteva declaraţii precum „Am reuşit puţin (aş spune „deloc”) în sensul creării unui stat viabil şi ancorat într-un sistem de repere economice, politice şi de securitate în această perioadă” sau „procesul de reformare a instituțiilor statului poate afecta relaţia noastră cu Uniunea Europeană” sau „deocamdată, este devreme pentru ca Republica Moldova să se prezinte în anticamera UE şi să depună cererea de membru asociat” sau „şi cei din afară ştiu exact că avem probleme”.
     De asemenea amintim problema porţiunii de sosea de la Palanca dat în gestiunea sau proprietatea Ucrainei, ignorând interesele localnicilor.
     Cel mai important argument este promisiunea de a rezolva conflictul transnistrean, situaţia căruia în 2 ani nu numai că n-a progresat, dar a parcurs un itinerar dezastruos.
     2. Continuăm cu Ministerul Economiei şi şeful acestuia ministrul Valeriu Lazăr. Acesta declara într-un interviu că „cel mai mare avantaj al ţării este gradul de subdezvoltare”.
     Pentru a ne face o concluzie asupra muncii Ministerului Economiei vom prezenta câteva date privind creşterea preţului la unele servicii, produse etc. în perioada 2009-2011: Gaz: 3161 – 6221 lei/1000m3; Petrol: 14 lei – 16,5 lei; Energie electrică: 1.33 lei/kWt – 1,48 lei/kWt; Transport: între 10-40 %; Produse alimentare: între 5-20 %.
     3. Despre Ministerul Apărării şi şeful acestuia Vitalie Marinuţa, precizăm vinderea muniţiei în zone conflictuale, precum şi dezastrul din armată, prin faptul că în ultimul an au fost împuşcaţi câţiva soldaţi de proprii camarazi.
     4. Situaţie precară este şi în cadrul Ministerul Finanţelor. Veaceslav Negruţă a delimitat societatea în două compartimente, în baza salariului: a) Preşedinţi, directori, şefi de întreprinderi şi firme statale: între 40 000 – 100 000 lei; b) Profesori, educatori, cercetători, muzeografi etc.: între 600 – 1400 lei.
     Atenţie ! Salariul mediu pe economie – 3.556 lei !!!
     5. De asemenea amintim de situaţia activităţii d-nei Valentina Buliga, Ministrul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, care nu s-a sinchisit să declare că „crearea unui sistem de protecţie socială model în Republica Moldova se desfăşoară anevoios”. Toate cele 5 obiective majore au fost ignorate, iar pompozitatea promisiunilor depăşeşte limita chiar şi imaginarului.
     Astfel,
a. Creşterea calităţii vieţii familiilor, reducerea sărăciei, inegalităţii şi inechităţii în societate;
b. Direcţionarea programelor de asistenţă socială spre susţinerea grupurilor vulnerabile şi persoanelor cu venituri mici;
c. Reducerea şi eliminarea ineficienţelor în sistemul de protecţie socială;
d. Asigurarea accesului populaţiei la servicii sociale de calitate;
e. Asigurarea incluziunii sociale a persoanelor cu dizabilităţi.
                   sunt nerealizate în proporţie de 99,9 la sută.
Întrebaţi oamenii !!!
     6. O situaţie delicată şi compromisă o reprezintă Ministrul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor, Anatolie Şalaru. Acesta a instituit un monopol asupra curselor aeriene, a realizat o calitate a drumurilor dezastruoasă, a influenţat dezvoltarea corupţiei şi a furturilor la reparaţia drumurilor.
     7. În sfârşit amintim situaţia educaţiei şi a ministrului Mihai Şleatiţchi, care s-a distins prin promovarea unei politici cu elemente de frică sau constrângere, a dat indicaţii de a face presiune asupra administraţiilor locale de a închide şcoli, replicând cu un contraargument că în reforma structurală din învăţământ cuvântul-cheie nu este „lichidare", ci „reorganizare”.

N.B.1. Fără reproşuri la adresa miniştrilor aPeLeDeM-işti, căci oricum fac parte din guvernul Filat !!!

N.B.2. Concluzie şocantă – la începutul secolului XXI, în timpul guvernării lui Filat, oamenii din RM se încălzesc cu tizic !!!


   P.S. Aşa cum Zubco nu este Procuror General pentru Filat, similar Filat nu este prim-ministru pentru mine !!!

     P.P.S. Suntem solidari ?!
(va urma)